Monday 1 May 2017

O poveste cu o pasarica, un ou si o cioara


Va povesteam zilele trecute despre pasarica clocitoare.
Sambata, ne sculam noi  dimineata si in timp ce pregateam micul dejun, sotul, grijuliu cum e el, arunca un ochi la cuibul pasaricii. Pasarica nu era acolo. Dupa putin timp, vine pasaroiul, se uita la ou si pleaca. Sotul, nelinistit, se tot uita prin curte si se intreba unde o fi pasarica, de ce sta ata de mult sa manance si nu vine inapoi repede, sa nu se raceasca oul etc. Eu eram mai linistita, credeam ca e ora ei de masa, caci stiam ca pleaca sa manance dimineata, dar faptul ca nu era in curtea din spate, de unde putea sa tina cuibul sub observatie, era ceva in neregula.
Tot discutand noi si facand presupuneri, ca vaz’ Doamne a inebunit pasarica si si-a luat lumea in cap, ca uite e una trista care sta in fata casei si trage de rame (dar nu era ea, caci asta era mai batrana si mai grasana), numai ce apare o cioara, neagra si lucioasa, se duce fix la cuib si fura oul. Degeaba am batut noi in geam sa plece, cioara nu s-a sinchisit deloc, a luat oul si dusa a fost.
Acum ce sa zic, de ou imi pare rau, dar mai rau imi pare de pasarica. Daca nu disparea ea, si cred ca a disparut fiindca a patit ceva rau, nu ca si-ar fi luat lumea in cap sau ca si-ar fi construit alt cuib in alta parte cum presupuneam noi, nu ar fi venit cioara dupa ou. Desi, daca imi aduc aminte bine, si anul trecut a disparut pasarica, dar oul a ramas in cuib neatins.
C'est la vie!

No comments:

Post a Comment